cată-ceartă s.m. și f. (reg. înv.) gâlcevitor; scandalagiu, buclucaș. Vezi definitia »

CÁLĂ² s.f. Piedică folosită pentru a opri deplasarea nedorită a unui vehicul, a unei piese etc. [< fr. cale, cf. prov. calo]. Vezi definitia »

slábină, slábini, s.f. (reg.) 1. (la animale) parte moale și scobită a corpului, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert, flămânzare. 2. (la oameni) abdomen, slabiță. Vezi definitia »

CÂRMOÁJĂ, cârmoji, s. f. (Reg.) Resturi, firimituri (de mâncare). ♦ Coajă de pâine sau de mămăligă uscată. – Comp. coajă. Vezi definitia »

ÓRGĂ, orgi, s. f. 1. Instrument muzical complex, al cărui mecanism se compune dintr-un sistem de tuburi sonore, puse în acțiune cu ajutorul unor pedale, al unei claviaturi și al unor manete de registru, prin care trece aerul suflat de niște foale. ◊ Orgă de lumini = a) set de becuri colorate diferit ale căror aprindere și intensitate sunt comandate electronic în concordanță cu zonele spectrale ale unui semnal acustic; b) pupitru de comandă pentru reglarea intensității luminoase a surselor de lumină în studiouri, teatre etc. 2. Sistem de armare a unei lucrări miniere subterane, stâlp lângă stâlp, ca tuburile de orgă (1). – Din fr. orgue. Vezi definitia »