ASFIXÍE s.f. Oprire a respirației (cauzată de strangulare, de respirarea unui gaz toxic, de înecare etc.) care poate provoca încetarea bătăilor inimii și moartea; înăbușire, sufocare. [Gen. -iei. / < fr. asphyxie, cf. gr. asphyxia – oprire a pulsației]. Vezi definitia »

ENCEFALOPATÍE s.f. (Med.) Nume generic pentru bolile care afectează encefalul. [Gen. -iei. / < fr. encéphalopathie, cf. gr. enkephalos – creier, pathos – boală]. Vezi definitia »

RIZOCTÓNIE s.f. (Bot.) Ciupercă microscopică de pe rădăcinile unor plante. [Gen. -iei. / < fr. rhizoctonie, cf. gr. rhiza – rădăcină, kteino – a ucide]. Vezi definitia »

COSMOLOGÍE s. f. Ramură a astronomiei care studiază structura și evoluția cosmosului și legile generale care îl conduc. – Din fr. cosmologie. Vezi definitia »

SINAFÍE s. f. fenomen în care două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul sau același cuvânt termină un vers și începe pe celălalt. ◊ folosire repetată a aceleiași conjuncții (copulative). (< fr. synaphie, gr. synapheia) Vezi definitia »