gîrlán (-ne), s. n. – Gît, gîtlej. Sl. grŭlo „gît”, cf. gîrlă și bg. gortan, tc. girtlak. Der. din rom. ca în burlan. Rezultatul s-a încrucișat cu *gut, din lat. guttura, rezultînd pe de o parte gît, și pe de altă parte var. gîrtlan, gîrclan (cf. bg. grăklian, sb. grtljan, grkljan), gîtlan, gîltan, gîrtan, etc. – Der. gîrtan, s. m. (bădăran); gîtlănos, adj. (cu gîtul lung; varietate de prune); gîtlan, s. m. (stîrc). Gîtlej, s. n. (gîtlej), pare a fi rezultat al unei schimbări de suf. (după Scriban, de la un sl. *glŭtežŭ); la gîrtan se poate să fi intervenit o încrucișare cu tc. gerdan „gît”, cf. gherdan, fără ca această ipoteză să fie necesară. Vezi definitia »

DACIÁN s.n. Al treilea etaj al pliocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ci-an. / < fr. dacien]. Vezi definitia »

gârtomán, gârtománă, gârtománi, gârtománe, adj. (reg.) bădăran, mojic, gârtan. Vezi definitia »

măgădán (-ni), s.m. – Vlăjgan, bărbat mare la trup. – Var. măgădău. Probabil creație spontană, cf. măgăoaie (var. măgăoană), s.f. (Olt., măgădău; sperietoare) și coșcodan. Vezi definitia »

EUCLIDIÁN, -Ă adj. referitor la axiomele și postulatele formulate de Euclid. (< fr. euclidien) Vezi definitia »