SUPRAOVULÁȚIE s. f. creștere artificială a fecundității la femelele domestice prin aplicarea judicioasă de hormoni sexuali. (< fr. superovulation) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

BIOCHORÍE (‹ engl.) s. f. (BIOL.) Parte a biocenozei, cu durată de existență redusă, apărută ca urmare a unor condiții favorabile; în b. procesele care determină circulația materiei sînt intense. Sin. microcenoză. Vezi definitia »

ORGANOLOGÍE s.f. 1. Studiul organelor. 2. Studiul instrumentelor. [Gen. -iei. / < fr. organologie]. Vezi definitia »

HEBEFRENÍE, hebefrenii, s. f. Boală psihică, formă de schizofrenie, care apare la pubertate. – Din fr. hébéphrénie. Vezi definitia »