TECTÍTĂ s.f. (Geol.) Material cu aspect sticlos, sub formă de granule rotunjite, transparente, de obicei de culoare albastră-închisă sau verde. [< fr. tectite]. Vezi definitia »

náșfă, náșfe, s.f. (înv. și reg.) bijuterie. Vezi definitia »

IMPENITÉNȚĂ s. f. Lipsă de căință, de remușcări. – Din fr. impénitence. Vezi definitia »

PURICÁRIȚĂ, puricarițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule și având miros neplăcut; puricică (Pulicaria vulgaris). – Purice + suf. -ariță. Vezi definitia »

MENÁDĂ, menade, s. f. (Mitol.) Bacantă; fig. femeie exaltată, nestăpânită. – Din fr. ménade. Vezi definitia »