PRÍMUS s.n. Lampă de gătit care folosește drept combustibil benzina sau petrolul lampant. [Pl. -suri. / nume comercial]. Vezi definitia »

ANONYMUS (sec. 12), nume sub care este cunoscut notarul regelui ungur Béla III. Autor al cronicii „Gesta Hungarorum”, care atestă prezența românilor în Transilvania în vremea invaziei și stabilirii ungurilor în Pannonia și a expansiunii lor în teritoriile învecinate; el menționează și existența unor formațiuni politice în spațiul românesc, ai unor conducători, Menumorut, Glad și Gelu, au opus o rezistență puternică cuceririi ungare. Vezi definitia »

fus (fúse), s. n. – 1. Unealtă de tors. – 2. Suport pentru mosor la suveică. – 3. Suport pentru lînă la vîrtelniță. – 4. Ax la mașina bătătoare. – 5. Ax la moara de grîu. – 6. Ax, arbore (în general). – 7. Braț la candelabru. – 8. Porțiune sferică a unui ax sau a unei osii. – 9. Tulpină la fasole. – 10. Pește (Aspro streber). – Mr., megl., istr. fus. Lat. fŭsus (Pușcariu 688; Candrea-Dens., 703; REW 3620; DAR), cf. it., port. fuso, cat. fus, sp. huso. Sensul 9 poate fi o confuzie cu fusei „fasole”. – Der. fusar, s. m. (persoană care face fuse; țipar, Cobitis fossilis; pește, Aspro streber), pe care Pușcariu 689 îl derivă direct din lat. fŭsārius. Vezi definitia »

MÍNUS I. s. n. 1. semn grafic (-) pentru indicarea operației de scădere sau care indică un număr negativ. 2. semn ca cel din matematică, indicând sarcinile electrice negative. 3. deficit, lipsă. II. adv. mai puțin, fără. (< lat. minus) Vezi definitia »

NAÚPLIUS s. m. formă larvară la unele crustacee, cu un ochi și trei perechi de apendice. (< fr., lat. nauplius) Vezi definitia »