MÁSCĂ s. f. 1. figură de lemn cu care actorii antici își acopereau fața. ◊ față falsă de carton, de stofă etc. cu care își acoperă cineva figura. ♦ a-și scoate (sau a-și lepăda) ă = a se demasca, a apărea în adevărata lumină, a-și arăta adevărata față. 2. persoană mascată. 3. (fig.) înfățișare, figură falsă; imagine convențională. ◊ înfățișare a feței cauzată de un sentiment puternic, de o boală. ◊ (psih.) comportament cu caracter inautentic, fals. 4. machiaj. ◊ preparat cosmetic care se aplică pe față pentru îngrijirea tenului. 5. ~ mortuară = mulaj în ghips al feței unui mort. 6. dispozitiv, aparat care acoperă sau protejează corpul ori fața unui om, animal etc. ◊ dispozitiv sau înveliș de protecție a unui element de construcție. ◊ (inform.) vector binar pentru izolarea unor anumite zone ale unei date. ♦ ~ de gaze = aparat aplicat etanș pe față pentru protecția împotriva gazelor de luptă. 7. (la baraje) ecran de etanșare. 8. cașeu. 9. adăpost individual pe câmpul de luptă. (< fr. masque, germ. Maske, rus. maska) Vezi definitia »

SOROCEÁLĂ, soroceli, s. f. (Pop.) Sorocire. – Soroci + suf. -eală. Vezi definitia »

ANCÓNĂ s. f. 1. consolă care susține cornișa. 2. masă așezată în altar. (< it. ancona) Vezi definitia »

AMĂRĂȘTEÁNCĂ, amărăștence, s. f. (Fam.) 1. Femeie necăjită, amărâtă. 2. Femeie săracă. – Din amărăștean + suf. -că. Vezi definitia »

gherghínă (gherghíne), s. f. – 1. Dalie (Dahlia variabilis). – 2. Fruct de păducel. Germ. Georgine (DAR), cf. it. georgina (DAR), cf. it. georgina (Battisti, III, 1789), bg., rut. gergina (după Conev 39, din bg.). Este pop. Vezi definitia »