nátimă, nátime, s.f. (reg.) 1. morman de pietre la hotarul unui loc. 2. namilă, matahală, arătare, monstru. 3. bubă mare și rea. Vezi definitia »

abătătúră, abătături, s.f. (înv.) gând ascuns, intenție netrebnică. Vezi definitia »

BIZANTINÍSTICĂ s. f. bizantinologie. (< germ. Byzantinistik) Vezi definitia »

REZÍTĂ, rezite, s. f. Rășină sintetică obținută prin condensarea la cald a formaldehidei și întrebuințată la fabricarea izolatoarelor electrice, a plăcilor de gramofon etc. – Din fr. récite, germ. Resit. Vezi definitia »

SAPIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Înțelepciune; știință, învățătură. [Pr.: -pi-en-] – Din lat. sapientia. Vezi definitia »