TERIODÓNTE s.f.pl. Subordin de reptile fosile din ordinul teromorfelor, cu dentiția diferențiată, din care se trag mamiferele; (la sg.) reptilă din acest subordin. [< fr. thériodontes]. Vezi definitia »

RABÁTE vb. III. tr. 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. A lăsa în jos; a îndoi; a plia. [< fr. rabattre]. Vezi definitia »

MORALMÉNTE adv. Din punctul de vedere al moralei (1), sub raport moral (I 1); moralicește. – Din fr. moralement, it. moralmente. Vezi definitia »

OMOGENITÁTE s. f. însușirea de a fi omogen. ◊ însușire a unui obiect, grup, sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale. ◊ (mat.) însușire a unei funcții de a fi omogenă. ◊ însușire a unei formule, relații de a avea aceleași dimensiuni în toți membrii săi. (< fr. homogénéité, lat. homogenitas) Vezi definitia »

mínte (mínți), s. f. – Înțelegere, spirit, inteligență, rațiune. – Mr. minte, megl. minti. Lat. mentem (Pușcariu 1090; Candrea-Dens., 1132; REW 5496), cf. alb. mënt (Philippide, II, 647), it., sp., port. mente, prov., fr., cat. ment. – Der. mintos, adj. (inteligent, înțelept, cu minte); aminte, adv. (în minte, în memorie), mr. aminte; aminti, vb. (a-și aduce în memorie; a menționa); amintire, s. f. (aducere-aminte; memorie); amintitor, adj. (care amintește); cuminte, adj. (înțelept, agil, prudent, avizat), cu prep. cu; cuminți, vb. (a fi cuminte); cumințenie (var. cuminție), s. f. (prudență, înțelepciune, înțelegere); mintesc, adj. (înv., mintal); cumințesc, adj. (înțelept). Vezi definitia »