-LÁB² elem. „care ia”. (< gr. -labos< lambanein, a lua) Vezi definitia »

CARÁB s. m. coleopter alergător cu capul alungit, de culoare aurie și cu picioare lungi, care se hrănește cu viermi, larve. (< fr. carabe, lat. carabus, gr. karabos, crab) Vezi definitia »

hleáb (hleáburi), s. n. – 1. (Mold.) Rest, fragment, ciob. – 2. Hîrb. Sl. chlĕbŭ „pîine” (Cihac, II, 193). Trebuie să fi însemnat la început „rest de pîine, bucată” și de aici „rest”. DAR pleacă de la rus. chljabatĭ „a se rablagi”; Scriban crede că este vorba de o metateză a lui bleah ‹ bleau. – Der. hlibui, vb. (a deteriora; a strica); hliban, s. n. (Mold., pîine); înhleba, vb. (Mold., a purta pantofi prea mari). Vezi definitia »

BOABÁB s. m. v. baobab. Vezi definitia »

ENDECASILÁB s.m. Vers de unsprezece silabe, indiferent de natura lor. [< fr. hendécasyllabe, lat. hendecasyllabus, cf. gr. hendeka – unsprezece, syllabe – silabă]. Vezi definitia »