LUÉTIC, -Ă s. m.. sifilitic. (< germ. luetisch) Vezi definitia »

PROTOPLASMÁTIC, -Ă adj. compus din protoplasmă; protoplasmic. (după fr. protoplasmique) Vezi definitia »

POÉTIC, -Ă, poetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poeziei, privitor la poezie. ♦ De poet. 2. Adj. Fig. Care poate inspira pe poeți, demn de a fi motiv de inspirație; p. ext. impresionant, fermecător. 3. S. f. (Și adjectival, în sintagma artă poetică) Tratat despre creația poetică; ansamblu de reguli pentru alcătuirea unei opere literare; ramură a teoriei literaturii care se ocupă de creația poetică. 4. S. f. Ansamblu de forme și de principii poetice (1) caracteristice unei epoci sau unui curent literar; manieră poetică caracteristică unui poet. – Din ngr. poiitkós, poiitikí, lat. poeticus, poetica, it. poetico, poetica, fr. poétique. Vezi definitia »

PALEOBIOLÓGIC, -Ă, paleobiologici, -ce, adj. Referitor la paleobiologie, de paleobiologie. [Pr.: -le-o-bi-o-] – Din fr. paléobiologique. Vezi definitia »

GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik. Vezi definitia »