șoroábă, șoroábe, s.f. (reg.) dungă ce se face la capătul sfredelului, în locul unde bate minerul cu fistăul. Vezi definitia »

dîrjálă (-jéli), s. f. – 1. Mîner, toartă. – 2. Manivelă. – 3. Nuia, băț. – Var. dîrja, dîrje, odîrje. Sl. družalo „manivelă”, cf. bg. dărzalo (Candrea, Scriban), și, pentru ultima var., sb. održa. Vezi definitia »

POTCOÁVĂ, potcoave, s. f. Piesă din oțel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează cu caiele pe copitele animalelor de tracțiune, pentru protejarea lor la mers. ◊ Loc. adv. În potcoavă = în formă de semicerc. ◊ Expr. Căută (sau umblă după) potcoave de cai morți ori caută (sau umblă) după cai morți, să le ia potcoavele = umblă după lucruri imposibil de obținut sau de găsit. A-și lepăda (sau a sta să-i pice) potcoavele = a muri sau a fi pe moarte. ♦ Piesă de oțel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează pe tocurile bocancilor și ale cizmelor pentru a le proteja. – Din bg. podkova, scr. potkova. Vezi definitia »

cioloboácă s.f. (reg.) 1. apă stătută, apă tulbure. 2. drojdii, bobală, lături, hâlbe, brahă. Vezi definitia »

LARINGOTRAHEÍTĂ s. f. inflamație a laringelui și a traheei. (< fr. laryngotrachéite) Vezi definitia »