LATERÍT s. n. sol roșu, galben sau cafeniu din regiunile tropicale, rezultat prin alterarea chimică a rocilor. (< fr. latérite) Vezi definitia »

EREMÍT, eremiți, s. m. Pustnic, sihastru, schimnic. [Var.: ermít s. m.] – Din fr. érémite. Vezi definitia »

BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui. Vezi definitia »

TURINGÍT s.n. Silicat natural de aluminiu și de fier. [< fr. thuringite]. Vezi definitia »

PARADÍT, -Ă, paradiți, -te, adj. (Fam.) Stricat, deteriorat, uzat. – V. paradi. Vezi definitia »