muzicánță s.f. (reg.; deprec.) gura omului. Vezi definitia »

OSTEOFIBRÓZĂ s. f. osteoză prin degenerescență fibroasă a măduvei. (< fr. ostéofibrose) Vezi definitia »

MONOZAHARÍDĂ s. f. substanță organică din clasa hidraților de carbon, obținută prin hidroliza zaharurilor. (< fr. monosaccharide) Vezi definitia »

șofílă, șofíle, s.f. (reg.) 1. (mai ales la pl.) zdreanță, cârpă, ruptură. 2. (în loc. vb.) a face șofilă = a distruge. 3. fâșie (de țesătură, de hârtie). 4. bucată de țesătură folosită în toată lățimea ei la confecționarea unui obiect. Vezi definitia »

FLORÉTĂ s.f. Armă albă, lungă, flexibilă, cu lama în patru muchii, fără tăiș, folosită în exercițiile de scrimă. ♦ Probă de scrimă care se practică cu această armă. [< fr. fleuret, după floare]. Vezi definitia »