Definita cuvantului bivalență
BIVALÉNȚĂ s. f. proprietate a elementelor bivalente (1). (< fr. bivalence)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu bivalență
CLEMÉNȚĂ, clemențe, s. f. (Livr.) Indulgență, iertare, îndurare; bunătate (a unui superior față de inferiorii săi). – Din lat. clementia, fr. clémence. Vezi definitia »
VERIGHÉTĂ s.f. Inel de metal (prețios) purtat pe deget ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. [< it. verghetta, după verigă]. Vezi definitia »
ALINĂTÚRĂ, alinături, s. f. (Rar) Loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită. – Alina + suf. -ătură. Vezi definitia »
CIVADIÉRĂ s.f. (Mar.) Pânză pătrată situată pe bompres. [Pron. -di-e-. / cf. fr. civadière, it. civadiera < prov. civadiera]. Vezi definitia »
strúdiniță, strúdinițe, s.f. (pop.) inflamare a mucoasei cavității bucale; stomatită. Vezi definitia »