IZOBÁR, -Ă adj. 1. Cu presiune constantă. 2. (Despre substanțe chimice) Cu aceeași greutate atomică, dar cu numere atomice diferite. // s.f. Linie care unește pe o diagramă, pe o hartă punctele de egală presiune. [Var. isobar, -ă adj., s.f. / < fr. isobare, cf. gr. isos – egal, baros – greutate]. Vezi definitia »

VEZICULÁR, -Ă adj. în formă de veziculă. ◊ care prezintă vezicule; veziculos. (< fr. vésiculaire) Vezi definitia »

MACARONÁR, macaronari, s. m. (Fam.) Italian. – Macaroană + suf. -ar. Vezi definitia »

CĂRINDÁR s. m. (Pop.) Ianuarie. – Lat. calendarius. Vezi definitia »

OBĂDÁR, obădare, s. n. (Reg.) Sfredel folosit pentru a face găuri în obezi. – Obadă + suf. -ar. Vezi definitia »