caplamá, caplamále, s.f. (înv.) 1. manta căptușită cu blană; șubă. 2. îmbucătura marginilor podelii sau tavanului. Vezi definitia »

CINEMÁ² s. n. cinematograf. (< fr. cinéma) Vezi definitia »

CURMÁ, curm, vb. I. I. 1. Tranz. (Despre sfori, frânghii, legături) A strânge tare, a pătrunde în carne; a strangula. 2. Tranz. A tăia un lemn de-a curmezișul. ♦ Tranz. și refl. A (se) frânge, a (se) rupe. 3. Refl. (Despre oameni) A se apleca de mijloc. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) întrerupe brusc; a (se) termina. ♦ A(-și) pune capăt vieții, zilelor; a (se) omorî. 2. Tranz. A încheia sau a întrerupe o conversație. – Cf. alb. kurmue. Vezi definitia »

DEGOMÁ, degomez, vb. I. Tranz. A face operația de eliminare totală sau parțială a sericinei din firele sau țesăturile de mătase, pentru ca acestea să capete caracteristici superioare de prelucrare și de calitate. – Din fr. dégommer. Vezi definitia »

forma de oxid de fier cu proprietati magnetice (fct de componenta elementara-vz si hematita) Vezi definitia »