iáz (iázuri), s. n. – 1. Zăgaz. – 2. Lac artificial. – 3. Canal, șanț de irigație. Sl. jazŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 145; Conev 82), cf. bg., sb., cr., pol. jaz, rus. jez. – Der. iazer (var. (i)ezer), s. n. (lac artificial), din sl. (bg., sb., cr., ceh.) jezero; iezi (var. iezeri, iezări), vb. (a stăvili apa prin diguri, a zăgădui; a săpa șanțuri; a inunda); iezitură, s. f. (dig; lac artificial). Cf. Bărbulescu, Iazer și iezer, Arhiva, XXXII, 1-26. Vezi definitia »

namáz, namázuri, s.n. (înv.) fiecare din cele cinci rugăciuni zilnice prescrise de Coran mohamedanilor. Vezi definitia »

breáz (breáză), adj. – 1. Se spune despre animalele cu pete albe pe frunte. – 2. (Rar) Extraordinar, remarcabil. – Megl. breaz. Sl. brĕzŭ „alb”, bg. brĕz „pestriț, bălțat” (Miklosich, Slaw. Elem., 15; DAR); cf. sl., bg. brĕza „mesteacăn”, rus. bereza „mesteacăn”, slov. brêzast „alb”. Rut. barza „oaie cu pieptul alb”, care s-a derivat greșit de la rom. barză, aparține aceleași familii, ca și sb. barzast „cafeniu” (cf. slov. brêzast), și pare că reprezintă o fază sl. anterioară metatezei lichidelor, cf. gard, daltă. Der. brează, s. f. (animal cu pete albe; dans tipic); brezaie, s. f. (personaj mascat care se plimbă la sărbătorile de Crăciun, îmbrăcat ca un măscărici și cu cap de animal; este obicei vechi, interzis fără rezultat de Alexandru Șuțu, la 22 decembrie 1819, fiindcă servea drept pretext violărilor de domiciliu și a lucruri de rușine și vorbe de ocări, de fapt pentru care și de la frații Domni de mai înainte au fost poprită), reprezintă sensul de „extraordionar” sau de „obiect care provoacă uimire”, astfel încît pare greșită ideea din DAR de a lega cuvîntul de barză; brezi, vb. (a păta, a împestrița); brezăi, vb. (a înzorzona); îmbrezăia, vb. (a îmbrăca în chip de brezaie). Vezi definitia »

a-și mușca mâinile de necaz expr. a fi foarte necăjit. Vezi definitia »

aragáz s. n., (sobe) pl. aragáze Vezi definitia »