HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

COMPÁNIE² s. f. subunitate militară care intră în compunerea batalionului. (< rus. companniia, fr. compagnie, it. compagnia) Vezi definitia »

HIGROSCOPÍE s.f. Higrometrie. [Gen. -iei. / < fr. hygroscopie]. Vezi definitia »

triluníe, triluníi, s.f. (înv.) trimestru. Vezi definitia »

COMPENETRÁȚIE s.f. (Med.) Întrepătrundere a senzațiilor de miros, văz și auz; sinestezie. [< fr. compénétration]. Vezi definitia »