PÉLVIS, pelvisuri, s. n. Parte a scheletului uman situată la baza trunchiului, formată din oasele coxale și din osul sacru; p. ext. bazin. – Din lat. pelvis. Vezi definitia »

LÓRIS s. m. mamifer lemurian, arboricol, din India și Ceylon, care se hrănește cu fructe și semințe. (< fr. loris) Vezi definitia »

BENDIS (în mitologia tracă), zeiță magiciană, adorată, probabil, în special de femei. Vezi definitia »

DINÓRNIS s. m. pasăre fosilă asemănătoare struțului, dar de două ori mai mare, care trăia în Noua Zeelandă; moa. (< fr. dinornis) Vezi definitia »

ÚNGVIS s. n. os mic în formă de unghie pe partea internă a orbitei. (< fr. unguis) Vezi definitia »