AGHIOTÁNT, aghiotanți, s. m. Ofițer atașat unui comandant sau unui șef militar într-o unitate militară, îndeplinind atribuții similare unui secretar; adjutant.[Pr.: -ghi-o-] – Cf. rus. adiutant. Vezi definitia »

DOCUMÉNT s.n. Act, dovadă scrisă prin care se atestă un fapt, se conferă, se recunoaște un drept, o obligație etc. ♦ Scrisoare, lucru (text, înscris, inscripție, fotografie, monument etc.) care poate servi la cunoașterea mai temeinică a unui eveniment, a unui fapt istoric sau actual. [< lat. documentum, cf. fr. document, it. documento]. Vezi definitia »

STRIDÉNT, -Ă, stridenți, -te, adj. 1. (Despre sunete; adesea adverbial) Care este ascuțit și puternic, pătrunzător; lipsit de armonie, neplăcut la auz. ♦ P. gener. Neplăcut, supărător; șocant, izbitor. 2. (Despre culori) Care nu este în armonie cu culorile înconjurătoare; prea aprins, prea viu, bătător la ochi; țipător. – Din fr. strident, lat. stridens, -ntis. Vezi definitia »

LABIRÍNT s.n. 1. Edificiu cu foarte multe încăperi și galerii (asemănător edificiului mitic construit de către Dedal în Creta), în care orientarea este foarte dificilă. ♦ Grădină ornamentală din benzi înguste de arbuști dispuse într-o înlănțuire care creează posibilitatea de rătăcire. ♦ (Fig.) Lucru încâlcit, încurcat. 2. Dispozitiv folosit în diverse instalații pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung în scopul de a-i micșora viteza. 3. Parte a urechii interne, formată din cavități sinuoase. [Pl. -turi, -te. / cf. fr. labyrinthe, lat. labyrinthus, gr. labyrinthos]. Vezi definitia »

cuvint Vezi definitia »