AFRICÁND, -Ă s.m. și f. v. afrikaander. Vezi definitia »

blînd (-de), adj. – Blajin, bun, pașnic. – Mr. blîndă, megl. blondă. Lat. blandus (Pușcariu 206; REW 1151; Candrea-Dens., 164; DAR); cf. v. fr. blant, prov. blan, sp. (blando).Der. blîndă, s.f. (urticarie); îmblînzi, vb. (a împăca, a liniști, a potoli); îmblînzitor, adj. (care îmblînzește; dresor). Blîndă se consideră uneori ca un der. dintr-un sl. blǫdi (cf. Byhan, Jb., IV, 304), caz în care ar fi identic cu bolînd; dar opinia admisă în general este că, dimpotrivă, rut. blynda, sb. blanda și bg. blŭnda provin din rom. (Candrea, Elemente, 407; Capidan, Raporturile, 230). A îmblînzi, vb., considerat de Pușcariu 779 ca der. dintr-un lat. *blandῑre (‹ blandῑri), este mai curînd o formație internă a rom. De asemenea se consideră în general că blîndețe, s.f. (gingășie, dulceață, bunătate) reprezintă lat. blandῑties (Pușcariu 207; Candrea-Dens., 165; REW 1150; DAR); dar este mai probabil o der. internă a rom. (cf. Graur, BL, V, 90), cu. var. blîndeție și blînzie, s.f. (înv., gingășie, dulceață). Vezi definitia »

ștand², ștánduri, s.n. (reg.) instrument pentru a imprima anumite desene în piele sau pe lemn. Vezi definitia »

DOCTORÁND, -Ă s. m. f. cel care își pregătește doctoratul. (< germ. Doktorand) Vezi definitia »

ZGÄNDÃRI, vb. A irita pe cineva sau ceva. Ex. 1. A nu lãsa o ranã sã se vindece, a o scãrpina, rupe, etc, a o zgândãri. 2. A întreprindre o acțiune sau a vorbi cuiva spre a-l irita sau a-i rãni amorul-propriu. Vezi definitia »