NUVÉLĂ s.f. Specie a genului epic în proză, mai redusă decât romanul, care cuprinde părți caracteristice din viața unor personaje pe care le prezintă în diversitatea caracterelor lor, în mediul lor social, urmărind un conflict unic, concentrat. [Var. novelă s.f. / < fr. nouvelle, cf. it. novella – povestire < lat. novella – lucru nou]. Vezi definitia »

CROIÁLĂ, croieli, s. f. 1. Felul cum este croită o haină; tăietură, croi¹. 2. Fig. Fel de a fi; caracter. 3. (Înv.) Plan, arhitectură. [Pr.: cro-ia-] – Croi² + suf. -eală. Vezi definitia »

IÓLĂ¹ s. f. ambarcație de sport strâmtă, lungă și ușoară, cu o singură velă, condusă de o singură persoană. ◊ ambarcație cu doi arbori, pentru pescuit. ◊ barcă cu două, patru sau șase rame, folosită de nave în diferite scopuri. (< fr. yole) Vezi definitia »

TIÁSĂ s. f. (ant.) asociație religioasă grecească legată de cultul unui zeu, erou sau suveran. (< fr. thiase, gr. thiasos) Vezi definitia »

PENTAPETÁLĂ, pentapetale, adj. (Bot.; despre corola florilor) Cu cinci petale. – Din fr. pentapétale. Vezi definitia »