DECADÉNȚĂ s. f. decădere, declin, regres. ◊ corupție, degradare morală, depravare. (< fr. décadence, lat. decadentia) Vezi definitia »

FITOCENÓZĂ s.f. Grupare naturală a tuturor plantelor care trăiesc într-un anumit mediu. [< fr. phytocénose, cf. gr. phyton – plantă, koinos – comun]. Vezi definitia »

SCADÉNȚĂ, scadențe, s. f. Termen de plată, soroc; expirare a datei la care trebuie onorată o datorie, o obligație. ♦ P. gener. Termen până la care cineva este obligat să facă ceva. – Din it. scadenza. Vezi definitia »

NĂSĂÍLĂ s. m. sg. (Pop.) Om cu nasul mare; nărtilă. – Nas + suf. -ăilă. Vezi definitia »

ALCĂTUIÁLĂ, alcătuieli, s. f. Înjghebare, alcătuire; (concr.) clădire rudimentară. – Din alcătui¹ + suf. -eală. Vezi definitia »