HEPATOTOXÍNĂ, hepatotoxine, s. f. (Med.) Toxină exogenă sau endogenă cu efect nociv asupra ficatului. – Din fr. hépatotoxine. Vezi definitia »

fáră s. f. – Castă, rasă. – Mr. fară. Ngr. φαρα, cf. alb. farë (Meyer 100; Philippide, II, 641), bg. fara (Berneker 279). Pare să provină din longob. fara (Pușcariu, Dacor., VII, 293; Giuglea, Dacor., II, 396; DAR), și a fost citat ca element v. germ. în rom., nejustificat, se pare, întrucît este vorba de un cuvînt împrumutat dintr-un idiom balcanic, în epocă recentă. În același timp, este cuvînt incert, întrebuințat de patru ori de Petru Maior, care folosește adesea cuvinte mr. (și acesta pare a fi cazul lui fară) și o dată într-un text popular din Hațeg, în care este posibil să fie o pătrundere a mr. După Mladenov 660, cuvîntul ar fi de origine tc. Vezi definitia »

LATÉNȚĂ s.f. Stare latentă. [< fr. latence]. Vezi definitia »

PLĂTÍCĂ², plătici, s. f. Arbore mare înrudit cu salcâmul, originar din America, cultivat și la noi pentru a forma perdele de protecție; glădiță (Gleditschia triacanthos). – Et. nec. Vezi definitia »

ciumércă, ciumérci, s.f. (reg., înv.) carte poștală ilustrată. Vezi definitia »