BEȘICOÁSĂ (‹ beșică „bășică”) s.f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2-3 m, cu frunze imparipenat-compuse, flori galbene dispuse în raceme axiliare și fructe păstăi („Colutea arborescens”). Vezi definitia »

răsmériță (-țe), s. f. – Rebeliune, răscoală. – Var. răsmiriță, răzmeriță. Sl. razmirica „război” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 197; Berneker, II, 61), din sl. rasmirije „vrajbă” ‹ mirŭ „pace”, cf. mir. – Der. răsmeriți, vb. refl. (înv., a se răscula); răsmericios, adj. (înv., agitat). Vezi definitia »

LIGÚLĂ s. f. 1. formație membranoasă apendiculară între limb și teacă la frunzele de graminee. 2. prelungire laterală, în formă de limbă, a tubului corolei florilor la unele compozee. (< fr. ligule, lat. ligula) Vezi definitia »

ANGUSTICLÁVĂ s. f. fâșie îngustă de purpură cu care era tivită toga romană. ◊ toga însăși. (< fr. angusticlave) Vezi definitia »

FETÍȚĂ, fetițe, s. f. Diminutiv al lui fată; fată mică, fată tânără; fetișoară, fetică. ♦ Fiică tânără (în raport cu părinții ei). – Fată + suf. -iță. Vezi definitia »