lard (-duri), s. n. – SLănină. – Istr. lǫrd. Lat. lardum (Pușcariu 942; Candrea-Dens., 949; REW 4915; DAR), cf. sp., it. lardo, fr. lard. Numai în Trans. și Banat. – Der. lărdos, adj. (unsuros, cu osînză); lărdar, s. m. (insectă, Dermestes lardarius), al cărui nume nu pare popular. Vezi definitia »

COMUNÁRD, -Ă adj., s. m. f. (partizan) al Comunei din Paris. (<fr. communard) Vezi definitia »

smîrd (-dă), adj. – 1. (Înv.) Grosolan. – 2. Murdar, scîrbos. – 3. (Trans.) Urît, mișel. – Var. zmîrd, Trans. de V. zmărd. Sl. smrŭdŭ „plebeu” contaminat cu smradŭ „duhoare” (Miklosich, Slaw. Elem., 865; Cihac, II, 351). – Der. smîrdă, s. f. (înv., murdărie); smîrdoare, s. f. (Mold., pată de grăsime, împuțit, persoană scîrboasă); smirdar, s. m. (rododendron, Rhododendron Kotschi; afin roșu, Vaccinium vitis idaea), var. rară smîrdar, aparține aceleași familii, cf. sb. smrdac „ciumăfaie”, smrdelj „coriandru” (Candrea; după Tiktin și Scriban, legat de rus. „smoroda” „coacăză”; după Conev 49, din bg. smărdar; după Diculescu, Elementele, 481, de la un gr. *σμυρρίς ‹ -ίδος ‹ μυρρίς; după Pușcariu, Dacor., III, 690, de la rosa *myrrhida; după Pușcariu, Lr., 176, de origine tracă). Vezi definitia »

DREYFUSÁRD, -Ă, dreyfusarzi, -de, adj. Partizan, adept, susținător al cauzei ofițerului francez de origine evreiască Dreyfus, condamnat pe nedrept în timpul celei de-a treia Republici, în scandalul ce a rămas în istorie ca „Afacerea Dreyfus”. Vezi definitia »

HÉREFORD s. (probabil n.) Rasă de taurine de culoare roșcată pe tot corpul, cu excepția capului, abdomenului și extremităților picioarelor. – Din engl. hereford. Vezi definitia »