Definita cuvantului bordură
BORDÚRĂ s. f. 1. fâșie aplicată pe marginea unui lucru; chenar. ◊ margine răsfrântă a unui obiect dintr-un material mai rezistent; întăritură. 2. margine a trotuarului. (< fr. bordure)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu bordură
ACIDOCETÓZĂ s. f. boală în care sunt asociate acetonemia și acidoza. (< fr. acido-cétose) Vezi definitia »
zăgîrnă (-ne), s. f. – Sac de cînepă care servește de sedilă și storcătoare. – Var. zăgîlnă. Sb. zagrnuti „a înfășura, a lega” de la grnuti „a acumula”. Legătura cu gr. σαγίς (Diculescu, Elementele, 453) sau cu lat. zaberna „tolbă, teacă” (Scriban) este improbabilă. Bg. zagărna (Conev 65) poate fi etimon sau împrumut din rom. Vezi definitia »
GIRODÍNĂ, girodine, s. f. Giravion la care sustentația în aer este asigurată de un rotor plasat independent de elice. – Din fr. girodyne. Vezi definitia »
șuvínă s.f. (reg.) smoc de păr. Vezi definitia »
GEOSFÉRĂ s.f. Sferă care reprezintă globul terestru. [Cf. fr. géosphère < gr. ge – pământ, sphaira – sferă]. Vezi definitia »