EUDEMONÍSM s. n. concepție etică care urmărește năzuința omului spre fericire. (< fr. eudémonisme) Vezi definitia »

SCHOPENHAUERÍSM s.n. Filozofia lui Schopenhauer, care afirmă că esența lumii este voința universală, oarbă și irațională și exclude existența legilor dezvoltării naturii și societății și implicit posibilitatea cunoașterii științifice, iar în artă propagă un estetism mizantrop, culminând prin proclamarea idealului mistic al „nirvanei”. [< Schopenhauer – filozof idealist german + -ism]. Vezi definitia »

MICETÍSM s.n. Intoxicație cu ciuperci. [< fr. mycétisme, cf. gr. mykes – ciupercă]. Vezi definitia »

ISTERÍSM s.n. (Med.) Formă de psihonevroză caracterizată prin instabilitate emotivă, imaturitate afectivă și tulburări somatice a căror origine nu e demonstrabilă. [Cf. fr. hystérisme, it. isterismo]. Vezi definitia »

PSIHEDELÍSM s. n. Stare de visare trează, specifică, dată de unele halucinogene. – Din fr. psychédélisme. Vezi definitia »