EUSEMÍE s.f. (Med.) Totalitatea simptoamelor favorabile în evoluția unei boli. [Pron. e-u-, gen. -iei. / < fr. eusémie, cf. gr. eu – bine, sema – semn]. Vezi definitia »

cóbie, cóbii, s.f. (reg.) 1. noadă (la om), târtiță (la animale). 2. rădăcina cozii (la cal). 3. (reg.) iadeș (la păsări). 4. locul gol de lângă șoldul vitelor; flămânzare, cof. Vezi definitia »

-FONÍE² elem. fon²(o)-. Vezi definitia »

GRAVIMETRÍE s. f. 1. Parte a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului de gravitație. 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. – Din fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie. Vezi definitia »

CHIONOFOBÍE s. f. teamă patologică de zăpadă. (< fr. chionophobie) Vezi definitia »