CRÍZĂ, crize, s. f. 1. Manifestare a unor dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate. ♦ Lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forță de muncă). 2. Moment critic, culminant, în evoluția care precedă vindecarea sau agravarea unei boli; declanșare bruscă a unei boli sau apariția unui acces brusc în cursul unei boli cronice. Criză de apendicită. ♦ Tensiune, moment de mare depresiune sufletească, zbucium. – Din fr. crise. Vezi definitia »

SARAZÍNĂ s. f. poartă suplimentară, din grinzi groase de lemn, lângă podul ridicător și poarta de intrare a cetăților medievale. (< fr. sarrasine) Vezi definitia »

lăurúșcă (reg.) (lă-u-) s. f., g.-d. art. lăurúștei; pl. lăurúște Vezi definitia »

LACTOBIÓZĂ s. f. lactoză. (< fr. lactobiose) Vezi definitia »

PRENARCÓZĂ, prenarcoze, s. f. (Med.) Preanestezie. – Din fr. prénarcose. Vezi definitia »