GEODINÁMICĂ s.f. Disciplină care studiază modificările suferite de scoarța Pământului sub acțiunea diferiților agenți; geologie dinamică. [Gen. -cii. / < fr. géodynamique]. Vezi definitia »

HIÁDĂ s. f. divinitate, nimfă a norilor încărcați de ploaie. (< Hyades, constelația Taurului) Vezi definitia »

EXTRAVAGÁNȚĂ, extravaganțe, s. f. Purtare, ținută, atitudine ieșite din comun; faptă lipsită de judecată; excentricitate, ciudățenie, bizarerie. – Din fr. extravagance. Vezi definitia »

RACEMÁZĂ s. f. enzimă care catalizează reacțiile de racemizare. (< racem/ic/ + -ază) Vezi definitia »

toropálă (-le), s. f. – Ciomag, bîtă. Ngr. τό ρόπαλον, cu aglutinarea art. (Candrea, GS, VI, 326). – Der. toroipan, s. n. (măciucă), prin schimb de suf. (expresia cu toroipanul „cu ghiotura, cu grămada” este o transpunere a expresiei ngr. μέ τό παράπανω „cu ghiotura”); toroipăni, vb. (a aduce în stare de amețeală, a lăsa fără simțire; a cuprinde, a copleși, a învinge; a strivi, a zdrobi; refl., înv., a se exalta, a-și ieși din fire), probabil de aceeași origine (dar cf. rus. toropitĭ „a se zori”, sl. utrŭpĕti „a ameți”; Cihac, II, 418; Tiktin); toropeală, s. f. (moleșeală; somnolență). Vezi definitia »