SUSPÉNSIE s. f. 1. întrerupere (intenționată) a șirului gândirii, a comunicării. ♦ în ~ = suspendat temporar, amânat. 2. sistem format din particule solide foarte fine care se găsesc în echilibru într-un lichid. 3. mod de susținere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care susțin acest echipament. ◊ legătură elastică dintr-un sistem tehnic și reazemul lui, care amortizează zguduirile mai mari. (< fr. suspension, lat. suspensio) Vezi definitia »

HEORTOLOGÍE s. f. studiu asupra sărbătorilor grecești. (< fr. héortologie) Vezi definitia »

HOMEOPATÍE, homeopatii, s. f. Sistem terapeutic care constă în administrarea în doze foarte mici a substanțelor care, în cantități mari, ar putea provoca unui om sănătos o afecțiune analoagă cu aceea care este combătută. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homéopathie. Vezi definitia »

STAVROPIGHIE, stavropighii, s.f. Mănăstire care depinde direct de patriarhie.- Din ngr. stavropighia. Vezi definitia »

AUDIOFONOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază fonația, audiția și limbajul. (< fr. audiophonologie) Vezi definitia »