NORMÁND, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Normandia. ◊ (s. n.) dialect dintr-un grup de dialecte din nordul Franței, vorbit în Normandia. (< fr. normand) Vezi definitia »

blond (blóndă), adj. – Bălai, cu părul auriu. Fr. blond. – der. blondă, s. f. (înv., dantelă de mătase); blondin, adj. (blond), folosit în poezia romantică și format pe baza it. biondino, fr. blondin. Vezi definitia »

BERTRAND [bertrã], Gabriel (1867-1962), biochimist francez. Cercetări asupra rolului oligoelementelor în procesele biologice și al oxidazelor. Vezi definitia »

VAGABÓND, -Ă adj., s. m. f. (om, animal) care rătăcește fără rost; (cel) care nu are domiciliu, ocupație, existență stabilă. ◊ (fig.) nestatornic. inconstant. ◊ (om) de nimic, fără căpătâi. (< fr. vagabond, lat. vagabundus) Vezi definitia »

mătreață în fund expr. (vulg.) individ care vrea să pară mai versat decât este în realitate. Vezi definitia »