SEPTICEMÍE, septicemii, s. f. Infecție generalizată a sângelui, provocată de pătrunderea în sânge a germenilor proveniți dintr-un microb; piemie. – Din fr. septicémie. Vezi definitia »

ILÚZIE, iluzii, s.f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; închipuire fără o bază reală, amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne, -i s.f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis. Vezi definitia »

MIRMECOLOGÍE s. f. studiul științific al furnicilor. (< fr. myrmécologie) Vezi definitia »

COMPÚLSIE s.f. (Med.) Nevroză caracterizată prin teama de a nu comite un act impulsiv. [Cf. fr. compulsion, lat. compulsio]. Vezi definitia »

-CHILÍE elem. chil²(o)-. Vezi definitia »