ALOCROMATÍSM s. n. Proprietate a cristalelor de a prezenta culori diferite în funcție de natura substanțelor colorate pe care le conțin. – Din fr. allochromatisme. Vezi definitia »

DRUIDÍSM s. n. religia druizilor, care propovăduia credința în nemurirea sufletului și în metempsihoză, susținând că oamenii descind din zeul morții și că lumea va sfârși prin foc și apă. (< fr. druidisme) Vezi definitia »

ORTOCROMATÍSM s.n. Caracteristică particulară a suprafețelor sensibile ortocromatice. [< fr. orthocromatisme]. Vezi definitia »

ELENÍSM s. n. 1. perioadă în istoria și civilizația societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și căderea imperiului acestuia sub stăpânirea romană, prin amestecul formelor grecești de organizare politică, culturale, religioase cu cele orientale. ◊ cultura Greciei antice și influențele exercitate de ea. 2. expresie specifică limbii elene. (< fr. hellénisme) Vezi definitia »

COOPERATÍSM s. n. 1. sistem economic care atribuie un rol important cooperației. 2. curent în economie potrivit căruia capitalismul ar putea fi înlocuit cu un nou regim social-economic, pe cale pașnică, prin generalizarea treptată a cooperației de consum. (< fr. coopératisme) Vezi definitia »