MÍRĂ s.f. 1. Riglă cu diviziuni speciale care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau la măsurarea înălțimilor. ♦ Bucată de peliculă pe care sunt imprimate linii foarte fine și luminoase, încrucișându-se în toate sensurile, și care permite o stabilire precisă a clarității imaginii fotografice sub aparatul de mărit. 2. Cătare (la armă). 3. (Telev.) Imagine standardizată care servește la verificarea transmisiei; imagine de reglaj. [< fr. mire, cf. it. mira]. Vezi definitia »

maghístă, maghíste, s.f. (înv.) vrăjitoare. Vezi definitia »

PÓNTĂ¹ s.f. (Biol.) Totalitatea ouălor depuse de o femelă. ♦ Depunerea ouălor de către păsări în cuib, de artropode și unii viermi sau a icrelor de către pești. [< fr. ponte < pondre – a oua]. Vezi definitia »

BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie (originară) din Banat. – Bănățean + suf. -că. Vezi definitia »

GLACIOTECTÓNICĂ s.f. Glaciodislocație. [Pron. -ci-o-, gen. -cii. / cf. fr. glaciotectonique]. Vezi definitia »