-GÓN² elem. gono-. () Vezi definitia »

PULMÓN, pulmoni, s. m. (Anat.) Plămân (la om). – Din lat. pulmo, -onis. Vezi definitia »

RADIOCASETOFÓN, radiocasetofoane, s. n. Aparat care încorporează un radioreceptor și un casetofon. [Pr.: -di-o-] – Radio² + casetofon. Vezi definitia »

PRECIPITRÓN, precipitroane, s. n. Dispozitiv electrostatic folosit pentru purificarea aerului dintr-o încăpere prin dirijarea prafului spre unul din electrozi pentru precipitare. – Din fr. précipitron. Vezi definitia »

OSTEOFLEGMÓN s. n. supurație osoasă a periostului cu invadarea inflamatorie a țesuturilor învecinate. (< fr. ostéophlegmon) Vezi definitia »