AMANÉT, amanete, s. n. Gaj. ♦ (Înv.) Ostatic. – Din tc. emanet, ngr. amanáti. Vezi definitia »

MINIBÁSCHET s. n. baschet practicat de copii. (< fr. minibaschet) Vezi definitia »

CARÉT s. m. broască țestoasă comestibilă, din mările calde. (< fr. caret) Vezi definitia »

TABIÉT, tabieturi, s. n. Deprindere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință; p. ext. manie. ◊ Loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe. ◊ Expr. A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta. ♦ Viață confortabilă, comoditate. Loc. adv. Cu tabiet = comod, confortabil. [Pr.: -bi-et] – Din tc. tabīat. Vezi definitia »

PĂSĂRÉT s. n. Păsărime. – Pasăre + suf. -et. Vezi definitia »