MEZZO-TINTO s. n. Gen de gravură pe metal care se obține prin granularea plăcii cu un instrument special, astfel încât la imprimare să rezulte gradații treptate de luminozitate și nuanțe de negru intense și catifelate. [Pr.: méțo- tínto] – Cuv. it. Vezi definitia »

SÚBITO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Subit, pe neașteptate, fără o trecere lină. [< it. subito]. Vezi definitia »

ÁLTO s. m. 1. voce omenească cu timbru grav, între sopran și tenor. 2. instrument de suflat cu registre corespunzătoare acestei voci. 3. violă. (< it. alto) Vezi definitia »

MOTO¹-, -MOTÍVĂ elem. „cu motor, mecanizat”, „motocicletă”, „automobil”. (< fr., engl. moto-, cf. lat. motum) Vezi definitia »

HECTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „o sută”, „de o sută de ori”. [Var. hecaton-, -hect-. / < fr. hect(o)-, cf. gr. hekaton – o sută]. Vezi definitia »