ANEVRISMÁTIC, -Ă adj. care se aseamănă cu un anevrism. (< fr. anévrismatique) Vezi definitia »

DODECAÉDRIC, -Ă, dodecaedrici, -ce, adj. De dodecaedru, privitor la dodecaedru, care formează un dodecaedru. – Din fr. dodécaédrique. Vezi definitia »

DIALÉCTIC, -Ă I. adj. 1. conform cu principiile dialecticii; bazat pe dialectică. 2. care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii. II. s. f. 1. (ant.) arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raționamentul adversarului. 2. (în evul mediu) arta deosebirii adevărului de neadevăr. 3. (în filozofia marxistă) teorie generală despre dezvoltarea naturii, a societății și gândirii, precum și metodă de cunoaștere și de transformare a lumii. 4. procesul mișcării și al dezvoltării fenomenelor. (< fr. dialectique, lat. dialecticus) Vezi definitia »

MEZOZÓIC, -Ă, mezozoici, -ce, adj. s. n. 1. S. n. Eră geologică caracterizată prin mișcări importante ale scoarței pământului și prin apariția primelor păsări, a primelor mamifere și a primilor pești osoși; eră secundară. 2. Adj. Care aparține erei mezozoice (1), care se referă la această eră; secundar². [Pr.: -zo-ic] – Din fr. mésozoïque. Vezi definitia »

FÍNIC, -Ă adj. finez. ◊ (s. f.) limba fineză. (< germ. finnisch, lat. finnicus) Vezi definitia »