Definita cuvantului buccinator
BUCCINATÓR s. m. 1. mușchi al obrazului, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămâni. 2. nerv maxilar inferior. (< fr. buccinateur, lat. buccinator)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu buccinator
TĂLGIÓR, tălgiori, s. m. (Pop.) Tălgerel. [Pr.: -gi-or] – Talger + suf. -ior. Vezi definitia »
IMPLORATÓR, -OÁRE, imploratori, -oare, adj. Care imploră; care exprimă implorarea. – Din fr. implorateur. Vezi definitia »
PRIVITÓR, -OÁRE, privitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care privește, care se uită la cineva sau la ceva. ◊ Loc. prep. Privitor la... = referitor la..., relativ la..., în ceea ce privește..., în privința...; asupra, despre. ♦ (Substantivat) Persoană care asistă la un spectacol artistic sau, p. ext., la o adunare, la o ceremonie etc.; spectator. – Privi + suf. -tor. Vezi definitia »
RADIODIFUZÓR s.n. Difuzor pentru aparate de radio. [Pron. -di-o-. / et. incertă]. Vezi definitia »
trăsnitor, trăsnitori I. s. m. (intl., înv.) spărgător. II. adj. 1. surprinzător, uluitor. 2. puternic mirositor. Vezi definitia »