Definita cuvantului zimț
ZIMȚ, zimți, s. m. 1. (Mai ales la pl.) ~; p. ext. obiect care are astfel de zimți. ◊ (Fig.) Făcură nouă secrețele Cu mănunchi de floricele, Cu zimții de viorele. 2. (Înv.) ~; (fig.) zimții munților. [și DLRLC]
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zimț
PESTRÍȚ, -Ă, pestriți, -e, adj. 1. Care are pete mici sau picături, stropi de culori diferite (de obicei alb cu negru); p. ext. cu culori diferite; pestrițat. ◊ Fontă pestriță = amestec de fontă cenușie cu fontă albă. ♦ (Pop.) Dungat, vărgat. 2. P. ext. Care este (format din elemente) de tot felul, care este amestecat, variat, felurit (și adesea eterogen); pestrițat. Lume pestriță. 3. Fig. (Pop. și fam.) Prefăcut, ipocrit, viclean, fals; răutăcios. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A fi pestriț la mațe (sau cu mațe pestrițe) = a fi rău la suflet; a fi foarte zgârcit – Din sl. pĩstrĩ. Vezi definitia »
șteárț (-érțuri), s. n. – 1. Candelă de seu. – 2. Lampă de miner. – 3. Sucitor, vergea. – Var. șterț, Olt. ștircă. Probabil din germ. Sterz „coadă”, cu sensul special de „mîner” (Tiktin). Nu se folosește în Munt. Vezi definitia »
NUCULÉȚ, nuculeți, s. m. Diminutiv al lui nuc (1): nucșor, nucuț. – Nuc + suf. -uleț. Vezi definitia »
IUBÉȚ, -EÁȚĂ, iubeți, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care iubește mult, care este pătimașă în dragoste. ♦ (Înv.) (Persoană) căreia îi place mult ceva, care este amatoare de... – Iubi + suf. -eț. Vezi definitia »
COLINDÉȚ, colindețe, s. n. (Pop.) Colăcel sau pâinișoară care se dă în dar colindătorilor; p. gener. (la pl.) orice dar care se dă colindătorilor. ◊ Expr. A umbla cu colindețele = a umbla cu colindul. – Colind + suf. -eț. Vezi definitia »