TROMBÓN, tromboane, s. n. 1. Instrument muzical de suflat făcut din alamă, mai mare decât trompeta, cu timbrul mai aspru și mai puternic decât aceasta. 2. (Fam. și peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. (Fam.; la pl.) Minciuni; păcăleli, exagerări. – Din fr. trombone. Vezi definitia »

BERTÓN s.n. Barcă cu vâsle, din pânză cauciucată, care se poate strânge după ce a servit pe apă. [< fr. berthon]. Vezi definitia »

BULÓN s.n. Tijă cilindrică filetată la un capăt, care se folosește la îmbinarea a două piese. [< fr. boulon]. Vezi definitia »

PALEOFÓN, paleofoane, s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea și reproducerea mecanică a sunetelor; fonograf. – Din fr. paléophone. Vezi definitia »

OXIMORÓN s.n. Procedeu stilistic care constă în a uni două cuvinte în aparență contradictorii (de ex. tăcere elocventă) pentru a da expresiei un caracter neașteptat. [Pl. -one. / < fr. oxymoron, cf. oxys – deștept, moros – prost]. Vezi definitia »