tărpúz (-ze), s. n. – Acoperămînt, scufiță purtată de grecoaice. Tc. (per.) tarpoș (Șeineanu, II, 117), cf. sb. tarpos (Cihac, II, 403). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

chiuz, chiúzuri, s.n. (înv.) curea, verigă pentru legarea hădăragului (lemnul gros mobil) cu dârjeaua îmblăciului (bătătorului) cu care se bătea grâul, fasolea și mazărea. Vezi definitia »

MICROAEROBÚZ s. n. aerobuz de proporții reduse. (< micro¹- + aerobuz) Vezi definitia »

chiarhúz, -ă, adj. (reg.) năuc, într-o ureche, zăbăuc, chiaraud, nebun; amețit, beat, cherchelit. Vezi definitia »

HURDÚZ-BURDÚZ adv. (Rar) Ca un obiect care, atârnat de ceva, se bălăbănește; p. ext. legat burduf. – Onomatopee. Vezi definitia »