HIALINÓZĂ, hialinoze, s. f. Transformare patologică a țesutului conjunctiv în țesut hialin, frecventă în bolile de inimă, de rinichi etc. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalinose. Vezi definitia »

ANTROPOGENÉZĂ s.f. Parte a antropologiei care studiază evoluția și dezvoltarea omului; procesul apariției și dezvoltării omului, speciei umane; antropogenie. [Cf. fr. anthropogenèse, germ. Anthropogenese < gr. anthropos – om, genesis – origine]. Vezi definitia »

pigulitúră, pigulitúri, s.f. (înv. și reg.) migală, migăleală. Vezi definitia »

vecinul Costică expr. (eufem.) W.C. Vezi definitia »

BULEÁRCĂ, bulerci, s. f. (Reg.) Rachiu; p. ext. băutură de proastă calitate. – Comp. holercă. Vezi definitia »