Definita cuvantului busolă
BUSÓLĂ s. f. 1. instrument dintr-un ac magnetic și un cadran gradat, cu care se determină nordul geomagnetic. ◊ a-și pierde busola = a se zăpăci. 2. (fig.) călăuză, conducător, ghid. (< fr. boussole)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu busolă
maníță (-țe), s. f. – Postav de lînă. Ngr. μανίτσα „manșon” (Scriban). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »
CATERÍNCĂ, caterinci, s.f. (pop.) mișto Vezi definitia »
DIALÉLĂ s.f. (Log.) Cerc vicios într-o demonstrație sau definiție; definire a unei noțiuni prin ea însăși. [< fr. diallèle, cf. gr. diallelos – reciproc]. Vezi definitia »
DRÉNĂ s. f. v. dren. Vezi definitia »
trăgănătúră s.f. (înv.) modulație (a vocii) prelungită. Vezi definitia »