PLĂCÚȚĂ, plăcuțe, s. f. Diminutiv al lui placă. – Placă + suf. -uță. Vezi definitia »

brilioáncă (brilioánce), s. f. – Plantă asclepiadacee, Vincetoxicum officinale. Probabil în legătură cu sb. brlja, brljaga „mlaștină”, cf. sb. brljak(a) „nume de pasăre”, „Cinclus aquaticus”, Cihac, II, 28, pune în legătură acest cuvînt cu pol. brzanka. Vezi definitia »

IZNOÁVĂ, iznoave, s. f. (Pop.) 1. Lucru nou, noutate; născocire. ◊ Loc. adv. De iznoavă = din nou, de la capăt, încă o dată. 2. Poznă, glumă, ghidușie; minciună, scornitură. – Din sl. izŭ nova „din nou”. Vezi definitia »

REDÚTĂ, redute, s. f. 1. Mic fort de apărare, de formă poligonală, înconjurat de șanțuri, folosit în trecut pentru apărarea circulară. 2. (Înv.) Local public de petrecere cu muzică și dans. – Din rus. redut, germ. Redoute, fr. redoute. Vezi definitia »

DEVÍZĂ s. f. 1. formulă scurtă care exprimă o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva. 2. (herald.) figură emblematică ce însoțește un scut, un blazon. (< fr. devise) Vezi definitia »