PITAGORÉIC, -Ă, pitagoreici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține curentului filozofic idealist și școlii de matematică din Grecia antică întemeiate de Pitagora, privitor la Pitagora, la școala sau la doctrina lui filozofică; pitagoric. 2. S. m. Adept al filozofiei și al școlii de matematică a lui Pitagora. [Pr.: -re-ic] – Din germ. pythagoreisch. Vezi definitia »

PNEUMOCÓCIC, -Ă adj. provocat de pneumococi. (< fr. pneumococcique) Vezi definitia »

EXORÉIC, -Ă adj. (Despre o regiune, un bazin hidrografic) Cu ape naturale care se scurg în mare. [Pron. -re-ic. / < fr. exoréique, cf. gr. exo – în afară, rhein – a curge]. Vezi definitia »

FITOTERÁPIC, -Ă adj., s. n. (medicament) folosit în fitoterapie. (< fr. phytothérapique) Vezi definitia »

MIDRIÁTIC, -Ă, midriatici, -ce, adj. Care provoacă midriaza. [Pr.: -dri-a-] – Din fr. mydriatique. Vezi definitia »