Definita cuvantului cabotin
CABOTÍN, -Ă I. s. m. f. 1. (în trecut, în Franța) actor ambulant. 2. actor lipsit de talent. ◊ (p. ext.) cel care, prin voce, mimică, vocabular, urmărește să se facă remarcat. II. adj. prefăcut, fals, teatral. (< fr. cabotin)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu cabotin
coácin (-nă), adj. – (Oaie) cu capul brun. – Mr., megl. coațin. Lat. coccĭnus „roșu” (Candrea, Éléments, 65; Pușcariu 383; Candrea-Dens., 382; REW 2008; Diculescu, Elemente, 438); cf. alb. kuatšë „cîrmîz”. Vezi definitia »
VIPERÍN, -Ă adj. de viperă. (< fr. vipérin, lat. viperinus) Vezi definitia »
IN MATEMATICA Vezi definitia »
ÁFIN1, afini, s. m. Arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis și cu fructe comestibile, răspândit în regiunile de munte (Vaccinium myrtillus). – Et. nec. Vezi definitia »
látin (latínă), adj. – Locuitor din Latium. Lat. latinus (sec. XVII). Este dublet al lui letin, s. m. (străin; eretic), din mag. latin, sb. latin și al lui latină, s. f. (străinătate; lume străină), cf. REW 4927. – Der. latinesc (var. înv. lătinesc, letinesc), adj. (latin); latinește, adv. (în latină); latinie (var. lătinie), s. f. (înv., latină), toate din sec. XVII; latinism, s. n.; latinist, s. m.; latinitate, s. f.; latiniza, vb. (a romaniza, a face latin), toate din sec. XIX. Vezi definitia »